Adolescența – vârsta căutărilor și autoafirmării

Ce este vârsta adolescentă?

Adolescenţa este vârsta plină de insatisfacții, multiple îndoieli, dezamăgiri, deziluzii, dar și succese, jurăminte, luptă în căutarea propriei valori, așteptări „cu pumnii strânşi, între cărţi” a bătăliei cu viaţa.

Percepută ca etapă a formării şi emancipării, ca vârstă a celor mai înălţătoare aspiraţii şi a celor mai promiţătoare începuturi, adolescenţa s-a impus ca un produs al neîncetatelor tentative ale fiinţei umane de a-şi elucida sinele în raport cu lumea. Studiile au arătat că este vârsta marcată de oscilaţii sufleteşti şi de ineditul experienţelor erotice.

Majoritatea autorilor sunt de acord că adolescenţa acoperă intervalul de vârstă cuprins între 14/15 – 18/20 de ani. Unii autori vorbesc despre o adolescenţă prelungită, uneori până la 25 de ani.

Adolescenţa se anunţă a fi o etapă mai calmă, mai liniştită, comparativ cu perioada anterioară, adolescentul adoptând acum o poziţie mai conştientă faţă de mediul social şi de problemele complexe ale acestuia.

Cele 4 întrebări caracteristice vârstei

În încercarea de a se defini pe sine şi, în acelaşi timp, de a redefini relaţiile lor cu lumea, adolescenţii sunt preocupaţi să găsească răspunsul la câteva întrebări majore:

• Cine sunt eu? Ce răspuns pot să dau la această întrebare, având în vedere în primul rând asumarea noilor roluri sociale şi sexuale?
• Sunt o persoană normală? Altfel spus, în ce măsură mă încadrez într-un anumit grup pe care eu (sau alţii, a căror opinie contează pentru mine) îl consider(ă) „normal”?
• Sunt o persoană competentă? Sunt oare capabil să realizez ceva care este valorizat de către părinţi mei, de către cei de aceeaşi vârstă cu mine, de societate în general?
• Sunt iubit? Şi, mai ales, Sunt demn de a fi iubit? Altfel spus, ar putea cineva să mă iubească (în afară de proprii mei părinţi)?

Care sunt principalele sarcini ale dezvoltării în adolescenţă?

1. Dezvoltarea de noi relaţii sociale, în special cu ceilalţi băieţi şi fete care fac parte din aceeaşi generaţie, relaţii mai mature, bazate pe intimitate, încredere şi respect faţă de alte persoane.
2. Dezvoltarea rolului social de bărbat/ femeie. La această etapă adolescentul îşi dezvoltă o definiţie proprie despre ceea ce înseamnă a fi „bărbat” sau „femeie”. Majoritatea adolescenţilor tind să se conformeze la rolurile de sex masculin sau feminin impuse de contextul cultural în care trăiesc.
3. Acceptarea modului în care arată(înfăţişarea fizică). Adolescentul învață să se încadreze în șabloanele bine definite determinate cultural ale corpului perfect.
4. Câştigarea independenţei emoţionale în relaţie cu părinţii şi a unui nou statut în cadrul familiei. E important ca părinţii şi adolescentul să ajungă la un acord privind acordarea unui nivel de autonomie acceptat mutual, care se va amplifica treptat.
5. Pregătirea pentru căsătorie şi viaţa de familie. Maturizarea sexuală şi emoţională reprezintă un element de bază pentru realizarea acestei sarcini de dezvoltare extrem de dificilă. Atenție să nu fie confundate trăirile de natură sexuală cu intimitatea autentică.
6. Pregătirea pentru cariera profesională. În societatea contemporană, adolescentul este considerat adult atunci când devine independent inclusiv din punct de vedere financiar. În multe cazuri, independenţa financiară poate fi câștigată chiar la sfârşitul adolescenţei.
7. Dezvoltarea simţului etic şi a unui sistem de valori propriu. Dezvoltarea unui sistem de credinţe şi valori, a unei ideologii care să ghideze comportamentul în diferite contexte şi situaţii reprezintă unul dintre cele mai importante aspecte ale dezvoltării adolescentului, cu determinări profunde pentru cursul dezvoltării sale ulterioare.
8. Dorinţa de a dezvolta un comportament social responsabil. Definirea unui status şi a rolului social pe care îl ocupă în cadrul comunităţii din care fac parte, dincolo de contextul familiei de origine, reprezintă o realizare importantă pentru adolescenţi şi tineri.

Totuși, la această etapă a vieţii, adolescentul trebuie să realizeze o sarcină majoră: aceea de a-şi crea o identitate clară, stabilă şi de a deveni un adult matur, complet şi productiv.

Care sunt caracteristicile cele mai importante ale adolescenței?

În opinia psihologilor pot fi evidențiate 3 caracteristici: dezvoltarea conștiinței de sine, afirmarea propriei personalități, integrarea în societate.

1) Dezvoltarea conștiinței de sine

Adolescentul încearcă să se cunoască și să se autoevalueze în raport cu realizările sale și ale altora. El se întreabă adeseori, „cine sunt eu?”, iar răspunsurile ce și le dă se bazează pe maturizarea intelectual-afectivă foarte evidentă pentru unii adolescenți, chiar de la 16 ani, iar pentru alții la 18 ani.

Concepția despre sine include mai multe componente: concepția despre propria reușită sau eșec, despre propriile abilități sociale, despre propriul aspect fizic.

Conștiința de sine este un proces complex care include, pe de-o parte, raportarea subiectului la sine însuși, la propriile trăiri, iar pe de altă parte, confruntarea acestora, compararea lor cu lumea în mijlocul căreia trăiește. Cel mai înalt nivel al conștiinței de sine este atins de om atunci când el se poate privi ca subiect al activității sociale, ca membru al colectivului.

„Fă-ți griji pentru conștiința ta, nu pentru reputația ta. Conștiința este ceea ce ești tu, reputația este ceea ce gândesc ceilalți despre tine. Iar ceea ce gândesc ceilalți despre tine este problema lor” (Charlie Chaplin)

2) Afirmarea propriei personalități

O caracteristică esențială a adolescenței este dorința de originalitate, numită tendința afirmării de sine, tendința de afirmare a propriei personalități.

Dorind să atragă atenția asupra sa, adolescentul se consideră punctul central în jurul căruia trebuie să se petreacă toate evenimentele. De asemenea, dorește ca toate acțiunile sale să fie cunoscute și apreciate de adult.

Discuțiile aprinse cu adulții sunt explicate prin prezența spiritului de contradicție, care de fapt ascunde în spate aceeași statornică tentație de a atrage atenția asupra sa, de a se afirma, de a fi luat în seamă!

3) Integrarea socială

Esența integrării sociale constă în atașamentul din ce în ce mai conștient și mai activ la grupul căruia îi aparține (clasă/ grupă, școală/ colegiu/ universitate etc.). Cu cât înaintează în vârstă, cu atât el este mai obiectiv în judecățile sale, aprecierile efectuându-se în funcție de criteriile sociale pe care și le-a însușit. Integrarea adolescenților în aceste valori ale colectivității contribuie la formarea concepției despre lume.

CONCLUZII:

Adolescența – sunt cei mai frumoși ani din viață. Este vârsta marilor căutări şi visuri, este vârsta afirmării şi metamorfozelor.

Fiecare adolescent își construiește propria identitate, învață să ia decizii și își găsește vocația profesională.

Vârsta adolescentă rezidă în parcurgerea consecutivă a următoarelor 4 etape: a) autocunoaşterea; b) fortificarea Eului; c) stabilirea relațiilor interpersonale; d) autorealizarea.

3 lucruri exprimă puterea adolescenței: formarea conștiinței de sine, autoafirmarea și integrarea socială.