Rivalitatea dintre frați: Cum să creștem frați prieteni pe viață

Cunoscând cauzele ce contribuie la dezvoltarea rivalității între frați, devenind mai atenți în comunicare, evitând compararea copiilor, poziția de control, precum și reacția eronată la conflict, părintele cu siguranță va micșora apariția rivalității.

6 reguli de respectat

Vă propunem următoarele 6 reguli de urmat: 

1. Timp special.

Acordă atenție fiecărui copil aparte. Stabilește zile speciale în care să mergi cu fiul/fiica la film, la patinoar etc. Evaluează nevoile fiecărui copil în mod individual.

2. Învață copiii să fie empatici, să ofere daruri.

Nu-i spune că este egoist, invers încurajează-l să ofere. „Copilul se naște egoist” susține E. Fromm, de aceea prin modelul propriu, prin învățare condiționată vom ajuta copilul să aleagă și să se împartă cu noul frate.

3. Studiază temperamentele copiilor și respectă caracteristicile lui.

Cel mai competitiv temperament este cel coleric. Argumentând scurt și convingător, vom reuși să-l deprindem grija, susținerea celui mic. 

4. Fără comparații și favoriți.

A-i compara pe copiii tăi, în mod favorabil sau nefavorabil este nesănătos. E necesar să tratezi fiecare frate ca pe un Sine unic și special. Copiii vor să simtă că sunt iubiți și acceptați pentru cine sunt ca indivizi. Găsește ce talent, calitate îl diferențiază de celălalt și spune cu apreciere acest lucru. Încurajează-i să încerce diferite activități.

5. Dreptul la propriile posesii.

Copilul trebuie să aibă dreptul la propriile posesii. Toți copiii e bine să aibă ceva special care e doar al lor. Nu îi forța pe copii să își împartă bunurile.

6. Organizează lupte în joacă și reprize de râs.

Ele ajută la eliminarea hormonilor de stres din corp. Părinții pot face apel la activități care îi fac pe copii să râdă, de exemplu, bătaia cu perne sau alergatul prin casă ș.a. De fapt e recomandabil de creat momente în care întreaga familie petrece timp alături, diferite ritualuri. 

Două lucrări superbe vor ajuta părinții să rezolve rivalitatea fraternă: 

• Părinți liniștiți, frați fericiți (Laura Markham), 

Rivalitatea dintre frați (Adele Faber, Elaine Mazlish).

Ce facem când copii se ceartă?

Conflictele sunt inevitabile. Ele pot deveni modalităţi prin care copiii să găsească împreună cu altcineva o soluţie satisfăcătoare pentru ambele părţi. E bine ca părintele să intervină, sau nu?

Studiile au arătat că atunci când părinţii rămân în afara certurilor dintre copii, aceștia intră mai rar în conflict. Mai mult, prezenţa adultului, creşte agresivitatea copiilor. Pe de altă parte, lipsa de intervenţie a părinţilor este văzută de cei mici ca o acceptare a comportamentului lor.

1. Lasă copii singuri să-și rezolve divergențele.

Dacă adultul intervine, copiii nu vor învăța să-și rezolve singuri problemele și ar putea să li se pară că unul este favorizat, iar că altul este mereu pedepsit. Te gândești: copiii tăi au o experiență grozavă în rezolvarea conflictelor. Deprinderile relaționale pe care le vor învăța în familie: a face față conflictelor, dezamăgirea de a nu se face întotdeauna așa cum vor ei, împărțirea bunurilor, etc., le vor purta de-a lungul vieții lor. 

Atenție! Vei interveni și vei despărți frații în situația când apare vătămarea corporală!

2. Ascultă fiecare parte și identifică sentimentele trezite.

Recunoaște sentimentele copilului tău (negative sau pozitive) despre fratele său și arată-le cum să facă față sentimentelor de mânie și furie într-un mod acceptabil.

Adultul își va păstra calmul și va exprima verbal ce emoție trăiește acum un frate. De exemplu: „Aud că ești supărată, că Ion ți-a luat jucăria. Iar acum este ora ta.” „Da, Maria, simți tristețe că Nelu ți-a rupt pixul.”

3. Separă copiii în camere diferite.

O metodă eficientă este separarea pe o durată de timp – copiii au nevoie de puțin timp separat.

4. Învață-i să negocieze și să facă compromisuri.

Arată-le copiilor tăi cum să rezolve disputele într-un mod care îi mulțumește pe toți frații implicați în ceartă. Mai întâi, roagă-i să nu mai țipe și începeți să comunicați. Oferă-i fiecărui copil ocazia de a-și spune versiunea proprie.

5. Nu judeca, nu critica, clarifică problema.

Solicită de la copii să găsească o soluție care funcționează pentru toți cei implicați. Dacă copiii nu vin cu vreo idee, le oferi tu o soluție.

6. Aplică reguli.

Împreună cu copiii creați reguli unice pentru toți. Asigură-te că toți copiii tăi respectă același reguli. De exemplu:

1. Nu ne lovim
2. Nu ne jignim
3. Nu ne poreclim
4. Nu stricăm obiectul celuilalt frate/soră
5. De la ora 16.00-17.00 se joacă cu mașina cu comandă fratele mai mare, de la 17.00-18.00 se joacă cu mașina fratele mai mic ș.a. (atenție! La respectarea regulilor, se va lăuda – întărim comportamentul corect și dorit)

N.B.! Respectați ordinea fraților: fratele mic ascultă de cel mai mare, cel mare îl ocrotește pe cel mic.

Concluzii

În final, dragi părinți nu provocați concurența între frați, fiți respectuoși și apreciați unicitatea fiecărui copil, satisfăcând nevoile lor în atenție și dragoste, păstrați-vă calmul în situațiile de conflict, gestionând eficient situația. 

Nu uitați „A fi iubit În mod egal e ca și cum ai fi iubit mai puțin. A fi iubit în mod unic – pentru ceea ce este el special – este să fim iubiți atât cât avem nevoie să fim iubiți”. (Adele Faber, Elaine Mazlish)