Rivalitatea dintre frați: cauze

Ce este rivalitatea?

Rivalitatea fraternă – constă în concurenţa dintre fraţi pentru a obţine primul loc în atenţia şi iubirea mamei, a tatălui sau a altui membru din familie, ca substitut parental. 

Copiii cred cu ușurință că sunt preferaţi fraţii şi surorile lor, întrucât miza luptei o constituie dragostea părinţilor. 

Specialiștii susțin că această rivalitate se manifestă prin conduite pozitive de „punere în valoare” sau prin conduite de gelozie, de agresivitate, de eşec şi de regrese.

Reacţiile pe care le provoacă apariţia unui frate mai mic sunt de mai multe tipuri: 

• în funcţie de diferenţa de vârstă, 
• de asemănarea sau deosebirea dintre sexe, 
• de contextul familial,
• de prezenţa celorlalţi fraţi şi surori, precedenţi, intermediari sau următori (şi numărul lor).

Despre invidie și gelozie

Sentimentul invidiei e însoțit cu sentimente de nedreptate, tristețe, supărare și nemulțumire că celălalt are mai mult, în mod nemeritat și nedrept. Copilul consideră că asupra celuilalt frate s-a revărsat toate bunurile și încetează să se bucure de alte lucruri.

Gelozia fraternă este un amestec de mânie şi teamă, rezultate din dorinţa unuia dintre copii de-a fi iubit cel mai mult de către părinţi şi de-a nu pierde iubirea lor la venirea unui nou frate.

RIVALITATEA NU ESTE GELOZIE!

Iar în rivalitatea fraternă copilul se confruntă cu un simţământ de mânie, rezultat de data aceasta din dorinţa de a fi cel mai bun, de a câştiga în întrecerea cu fraţii sau cu ceilalţi, una dintre mizele acestei dorinţe fiind şi obţinerea iubirii părinților.

„Poziţia ocupată de mamă generează rivalitatea dintre fraţi”

Autoarea Eda Leshan, în lucrarea sa When your child drives you crazy/ Când copilul dumneavoastră vă scoate din minţi (1985), susţine că relaţiile dintre fraţi şi surori sunt influenţate în mare măsură de poziţia mamei. Dacă adultul învață mezinul să respecte ordinea ierarhică, atunci se va evita dezvoltarea acestui sentiment dureros.

Primul copil este perceput de către ultimul ca fiind „un dumnezeu”, activităţile întreprinse de primul servind drept exemplu pentru cel mai mic. Primul copil este cel care are grijă de fratele mai mic, ceea ce generează invidia şi repulsia faţă de mezin.

Avantajele rivalității dintre frați

Există vreun aspect pozitiv al rivalității dintre frați? Da, există.

1. Copilul prin lupta pentru stabilirea unei poziții dominante devine mai puternic și mai rezistent în fața dificultăților.
2. Învață cum să comunice, care este deosebirea dintre a fi amabil și a jigni.
3. Învață cum să-și afirme propria poziție, să se apere, cum să ajungă la compromis.
4. Are loc dezvoltarea rapidității, vitezei și agilității.
5. Prin observarea talentelor la fratele/ sora sa, începe să muncească mai mult, să depună efort, să nu se dea bătuți și, în final, să aibă propriile realizări frumoase.

Care sunt cauzele rivalității?

La originile acestui sentiment și ulterior comportament stau atât factori interni ca temperamentul copilului, personalitatea, nevoile copiilor, cât și factori externi, legați de părinte, mediu, cultură, reacția părintelui la conflict, compararea copiilor, modelele de comportament observate de copii. Genul, vârsta copilului, poziția în familie tot sunt printre cauzele apariției rivalității.

1. Copilul simte nevoia în atenția, dragostea unuia dintre părinți, el va concura cu înverșunare pentru ea. Apariția unui nou copil poate fi simțită acut de copilul mai mare, care vede că pierde poziția sa de a fi în centrul atenției. Când se simte ignorat – copilul suferă.
2. Simțul dreptății. Tratarea incorectă din partea părinților conduce la conflicte. „De ce ea se duce la concert, iar eu nu?”, „De ce el se duce la plimbare, iar mie nu mi se permite?”. Sau preferarea unui copil cu neglijarea sau certarea permanentă a celuilalt frate.
3. Resurse limitate versus simțul proprietății. Copiii nu înțeleg de e trebuie să se împartă cu propriile lucruri, jucării. Frații vor fi nevoiți să se împartă cu lucrurile, jucăriile lor. „Tu ești mai mare, ai multe jucării, dă-i această mașină frățiorului tău!”, „Tu ești sora mai mare, trebuie să înțelegi și împarte-te cu caietele tale cu surioara!”
4. Compararea copiilor. „Uite Lilia învață mai bine, iar tu mă faci de rușine!”, „Când vei fi responsabil ca și Cătălin! Cu tine numai probleme!” etc. Atenție! Aplicarea de etichete provoacă o durere care poate dura tot restul vieţii şi care poate duce la o ruptură permanentă între copii.
5. Dorința părintelui de control. Luptele de putere dintre părinte şi copil, adică dorinţa părintelui de control, pot duce şi ele la conflicte între fraţi.

Reacțiile exagerate ale părintelui cu atitudinea greșită față de situație. Deseori nu suntem de față când se începe conflictul, nu știm adevărul și la auzul certurilor cu strigăte ne implicăm plini de emoții, revoltă, făcând dreptate celui mai mic. Manifestând atitudinea noastră greșită atunci când ei se bat, noi reacționăm ca și cum am participa la un război mondial.

Concluzii

„Certurile între frați sunt ceva natural”. Atât istoria, cât și psihologia umană atestă normalitatea apariției fenomenului RIVALITATE DINTRE FRAȚI – Cain și Abel, Romulus și Remus, frații Dassler – Adolf și Rudolf (creatorii companiilor Adidas și Puma), surorile Goitschel – Christine şi Marielle (celebre sportive a Jocurilor Olimpice) sunt doar câteva exemple a conflictelor și diferite moduri de a soluționa situația dată.

Ca părinte vom avea grijă de mesajele transmise copiilor, de poziția corectă față de copii, de educația transmisă.