Gelozia – Sentimentul care distruge relații

„Nu există o fericire mai mare decât dragostea, și o pedeapsă mai ucigătoare decât gelozia” (Lope de Vega)

citate despre gelozie

Ce este gelozia?

GELOZIA este acel sentiment care ne cuprinde atunci când simțim că persoana iubită preferă pe altcineva sau chiar pierdem persoana iubită în favoarea altcuiva.

Ea apare a) din cauza fricii de a pierde dragostea sau puterea, b) din cauza nesiguranței sau insuficientei încrederi în atașamentul persoanei pe care o iubești sau c) din cauza rivalului, care amenință să te priveze de persoana iubită.

În cultura noastră gelozia este considerată un semn al dragostei. În multe cupluri dacă partenerul nu este gelos, celălalt se simte ofensat, zicând că nu este iubit. Dacă într-o măsură mică gelozia condimentează viața noastră, apoi în doze mari gelozia aduce durere, suferință, frică și tristețe, umilință și rușine, iar în final mânie, ură, violență.

În exces devine o emoție necontrolabilă, care conduce cu siguranță la eșuarea în carieră, la destrămarea prieteniilor, la distrugerea căsătoriilor.

Cum apare gelozia?

Cel mai acut gelozia se manifestă în adolescență, dobândind cele mai dramatice proporții. Acest fapt se datorează tinerilor care se percep imperfecți, imaturi, se simt incompetenți. Odată cu experiența, apare sentimentul de împlinire și gelozia încet pleacă. Dar pentru unii tineri ea nu trece, rămâne pe parcursul întregii vieți la nivelul adolescentin, devenind o trăsătură de caracter.

Cele mai frecvente surse ale geloziei sunt:

• Gelozia fraternă nerezolvată;
• Complexul Oedip nerezolvat, consideră psihanaliștii;
• Trauma unei infidelități anterioare;
• Infidelitatea observată a unui părinte și nivelul scăzut al stimei de sine;
• Dependența emoțională și suspiciunea;
• Opinia greșită despre fidelitatea sexului opus;
• Gânduri iraționale: „Nu sunt bun de nimic, dacă nu mă iubește cineva”, „Îmi aparții și să faci ceea ce-ți ordon”, „M-ai făcut de râs” [3, p.50-60].

Iar А.Н. Волкова (1989) susține că intensificarea reacției de gelozie este facilitată de:

1. atitudinea idealistă, în prezența căreia persoana nu permite nici un compromis în viața sentimentală;
2. atitudinea posesivă pronunțată față de lucruri și persoane;
3. procesele mentale inerte, care împiedică conștientizarea, reacționarea și acționarea în situația dată;
4. supraapreciere sau subapreciere: în cazul stimei de sine ridicate se observă o varianta despotică de trăire a geloziei, în cazul stimei de sine scăzute – persoana suferă acut propria inferioritate;
5. singurătatea, sărăcia legăturilor interpersonale, când partenerul nu este de înlocuit;
6. sensibilitatea persoanei la diverse trădări din alte parteneriate;
7. dependența puternică de partener în atingerea obiectivelor vitale (securitate materială, carieră etc.). [Apud 9, p.348]

Tipuri de gelozie. Află ce gelozie te domină

Există diverse clasificări ale geloziei.

1. După criteriul normalității: normală și patologică;
2. După criteriul de vârstă: gelozie la copii, la tineri, la adulți;
3. După criteriul de sex: gelozie la bărbați și la femei;
4. După criteriul afectiv-personal: „Gelozia – invidie”, „Gelozia – posesivă”, „Gelozia – excludere”, „Gelozia – competiție”, „Gelozia – egocentrică”, „Gelozia – neliniște și teamă”.

Merită atenție și clasificarea propusă de Э.Э. Линчевский, care distinge gelozie tiranică, gelozie legată de lezarea amorului propriu, gelozie proiectată, gelozie sugerată, gelozie patologică. Deci, să le analizăm pe rând:

• GELOZIA TIRANICĂ – apare la persoanele încăpățânate, despotice, îngâmfate, meschine, reci emoțional.

Astfel de oameni înaintează cerințe foarte înalte față de anturaj, care sunt dificil de îndeplinit, dacă nu chiar imposibil, și care conduc la răcirea relațiilor. Atunci când acest individ încearcă să găsească explicația pentru această răcire, el nu vede motivul în sine, ci în partenerul „la care a apărut interesul, tendința spre infidelitate.

• GELOZIA DE LA LEZAREA AMORULUI PROPRIU – se manifestă la persoanele cu caracter anxios-ipohondric, cu stimă de sine scăzută, neîncrezuți în sine.

Ele ușor cad în melancolie și disperare, sunt predispuse spre a exagera problemele și pericolele. Neîncrederea în sine, sentimentul de inferioritate îl influențează să vadă rivali în fiecare trecător. Și dacă i se pare că partenerul nu și-a manifestat atenția cuvenită, imediat îi apar îndoieli, suspiciuni legate de loialitatea omului iubit.

• GELOZIA PROIECTATĂ – este rezultatul propriilor tendințe spre infidelitate, proiectarea ei asupra partenerului.

Cursul raționamentului celui gelos: dacă gândurile de infidelitate apar la mine, atunci de ce ele nu pot fi și la alții, inclusiv la partenerul meu? Sentimentul rușinii, care apare după înșelarea partenerei, declanșează un mecanism de apărare – proiecția, adică își învinovățește prietenei pentru propriile sale păcate.

• GELOZIA SUGERATĂ – este rezultatul sugestiei din exterior, că „toți bărbații (femeile) sunt la fel”, aluzii cu privire la infidelitatea prietenului/ prietenei.

Un exemplu viu al unui astfel de gelos este Othello, care l-a montat pe Iago împotriva Desdemonei

• GELOZIA DELIRANTĂ (patologică) – persoana este însoțită de gânduri obsesive despre trădarea partenerului.

Ea suspectează în mod constant partenerul în trădare, imaginându-și diverse scene intime de trădare. Cea mai frecventă capcană pe care o întind constă în faptul că partenera este rugată să povestească despre relațiile care au fost înainte de căsătorie, în cele mai mici detalii, ca apoi viața comună să fie transformată într-un iad.

Atenție, omul care suferă de delir din gelozie, de regulă, nu poate să aprecieze obiectiv starea proprie și să înțeleagă că motivele geloziei sunt inventate de el însuși. Se activează mecanismul de apărare – proiecția, care stă la baza delirului din gelozie. Nu este obligatorie prezența infidelității din partea gelosului (el poate să atribuie aceste dorințe și acțiuni partenerului).

În cazul geloziei patologice, adică imaginare, avem de-a face cu o tulburare de personalitate. Problema dată poate fi rezolvată numai cu ajutorul psihoterapiei.

CONCLUZII, gelozia este cea mai grea stare sufletească, care lasă amprente adânci pe comportamentul uman. Orgoliul, teama de abandon, nevoia de a poseda și de a controla, neîncrederea în sine, dependența emoțională, nonasumarea responsabilității sunt surse reale ale geloziei.

Ea devine o povară atât pentru cel gelos, cât și pentru cel asupra căruia se răsfrânge. „Nu-i nimic mai obijduitor în dragoste decât gelozia neîntemeiată. Ea poate avea și motive reale: comportamentul frivol al unuia dintre parteneri, flirtarea permanentă, infidelitatea”, afirmă В.Т. Лисовский.

„Prezența pragmatismului în relațiile de familie romantice, adică cumpătarea față de partener, prietenia profundă, jocul și odihna, auto-dăruirea completă celuilalt, toate acestea exclud apariția geloziei” [ibidem] .

Nu lăsați gelozia să vă umbrească viața în cuplu, să vă umbrească bucuria vieții în doi. Nu există o altă rețetă pentru gelozie decât iubirea fără așteptări și pretenții. Iubirea înseamnă respectarea libertății celuilalt. Celălalt nu vă aparține. Respectați-i unicitatea și personalitatea.