Caracterul uman – cartea de vizită a fiecărei persoane

„Un caracter puternic şi bine echilibrat poate fi dobândit numai prin exercitarea şi prin dezvoltarea conjugată atât a capacităţilor noastre intelectuale, cât şi a puterilor noastre fizice”

Ellen White

Ce este caracterul uman? Caracterul este moștenit sau dobândit? Cine poate fi numit o persoană cu caracter? De ce caracterul este considerat baza dreptunghiului, iar inteligența – înălțimea lui? Cum să-ți dezvolți un caracter puternic?

Introducere

Caracterul este o carte de vizită care te prezintă oriunde, oricând și oricui. El se exprimă prin felul în care te îmbraci, cum te comporți în familie, în societate, prin felul în care conduci mașina; prin felul în care îți alegi prietenii. Faptul că ești punctual sau veșnic întârziat, că ești ordonat sau dezordonat, că îți ții cuvântul sau ți-l calci, că ești aprins sau blând, că ești certăreț sau pașnic, că ești orgolios sau modest, că te bucuri de lucrurile materiale sau de cele spirituale, toate acestea, absolut toate, spun ce fel de caracter ai. Nu putem să ni-l ascundem. Toate vorbele, toate mișcările, toate faptele noastre – spun în gura mare ce fel de caracter avem.

Lao Tzu spunea: „Urmărește-ți gândurile, ele vor deveni cuvinte. Urmărește-ți cuvintele, ele vor deveni fapte. Urmărește-ți faptele, ele vor deveni obiceiuri. Urmărește-ți obiceiurile, ele vor deveni caracter. Urmărește-ți caracterul – el va deveni destinul tău”. Este un sfat bun de urmat, care permite de a-ți forma un caracter bun și insistă asupra responsabilității proprii în dezvoltarea trăsăturilor de caracter negative.

Definiții

Caracterul vizează „acea structură care exprimă  ierarhia motivelor esenţiale ale unei persoane, cât şi posibilitatea de a  traduce în fapt hotărârile luate în conformitate cu ele. (Cosmovici).

Caracterul reprezintă latura relaţional-valorică a personalităţii şi evidenţiază modul în care subiectul uman se raportează la sine şi la alţii în baza unor criterii valorice pe care le învață social.

Etimologic, termenul caracter, care provine din greaca veche, înseamnă, tipar, pecete și, cu referire la om: sisteme de trăsături, stil de viaţă. Semnulsau „litera” făcută în piatră sau metal cu dalta sau priboiul gravorului nu se ștergea, ci rămânea uneori peste veacuri. Același lucru putem spune cu referire la om: CARACTERUL ESTE O „ÎNSCRIERE” ÎN INTERIORUL LUI, CARE RĂMÂNE ȘI ÎI DIRECȚIONEAZĂ GÂNDURILE, ASPIRAȚIILE, ACȚIUNILE ȘI ÎNTREGUL LUI COMPORTAMENT. [1, 5]

Structura caracterului

Când vorbim de structura caracterului precizăm, că caracterul reprezintă totalitatea celor mai stabile trăsături psihice ale personalității, care se manifestă în acțiunile și faptele omului.

Potrivit concepției lui G.W. Allport cu privire la caracter: însușirile sunt clasificate în: trăsături comune care îi aseamănă pe oameni și trăsături individuale care sunt denumite dispoziții personale, acestea diferențiindu-i pe oameni între ei.

La rândul său trăsăturile individuale sunt de trei tipuri:

• cardinale, dominante, puternice, cu semnificație majoră pentru viața oamenilor, oferind mari posibilități în cunoașterea și afirmarea individului;
• centrale, generalizate, constante, controlând un număr mare de situații obișnuite, comune;
• secundare, periferice, mai puțin active, exprimând aspecte neesențiale de manifestare a individului și având o existență minoră și latentă.

Putem distinge 2 grupuri mari de trăsături de caracter:

1) trăsături morale, în care este exprimată orientarea personalității, adică atitudinea față de societate, față de ceilalți, față de sine și față de muncă;

2) trăsături volitive, care ajută la învingerea obstacolelor în drumul spre atingerea scopului.

Printre trăsăturile morale de caracter enumerăm următoarele:

1. trăsături care exprimă atitudinea față de societate, colectiv, alți oameni (colectivism – individualism, altruism – egoism, bunătate – duritate, sensibilitate – indiferență, politețe – brutalitate, sinceritate – minciună, caracter deschis – închis, sociabilitate – timiditate ș.a.);
2. trăsături care exprimă atitudinea față de muncă (hărnicie – lene, acuratețe – dezordonat, dărnicie – zgârcenie, cu inițiativă – pasiv, răbdător – nerăbdător, conștiinciozitate – neglijență etc.);
3. trăsături care exprimă atitudinea față de sine (autoapreciere adecvată sau neadecvată, modestie, stima de sine înaltă sau scăzută, încredere în sine – neîncredere, mândrie pentru realizările proprii – îngâmfare ș.a.). [2,4]

Printre trăsăturile volitive de caracter evidențiem: hotărârea, stăpânirea de sine, independența, curajul, perseverența, voința, autocritica, responsabilitatea, spirit de organizare, disciplina.

Atenție! Sunt considerate trăsături caracteriale numai cele care satisfac o serie de cerințe:

• sunt esențiale, definitorii pentru om;
• sunt stabilizate, durabile, determinând un mod constant de manifestare a individului și permițând anticiparea reacțiilor acestuia;
• sunt coerente cu toate celelalte, caracterul presupunând nu trăsături izolate juxtapuse, ci sinteza, structurarea bine definită a trăsăturilor de virtute cărora oamenii se diferențiază între ei.

Trăsăturile de caracter după R.S. NEMOV

Menționăm că psihologul rus Р.С. Немов evidențiază 3 grupuri de trăsături:

1. volitive (tendința de a obține succes);
2. organizatorice (ce țin de activitatea umană: acuratețe etc.);
3. comunicative (caracter deschis, comunicabil, interes și atenție față de oameni). [7]

Aceste trăsături de caracter apar și se dezvoltă în ontogeneza omului la anumite perioade și în consecutivitatea enumerată. Se știe că cu cât mai devreme apare o trăsătură de caracter, cu atât mai stabilă este ea și cu atât mai greu poți s-o modifici. Astfel, posibilitatea corectării cu succes a trăsăturilor de caracter scade treptat în următoarea ordine: comunicative, organizatorice, volitive.

Primul grup – trăsăturile comunicative – în principiu pot fi corectate pe parcursul întregii vieți. Al doilea grup – trăsăturile organizatorice – pot fi schimbate cu succes până la începutul maturității, adică până la 25-35 ani. Apoi devine o sarcină complicată. Al treilea grup – trăsăturile volitive – pot fi schimbate în general până la vârsta preadolescentă (14-15 ani). După 18 ani educarea noilor trăsături volitive este practic imposibilă, susține R.S. Nemov. Totuși formarea caracterului este imposibilă fără AUTOEDUCAȚIE. Deoarece tendința către autoperfecționare capătă o orientare conștientă, datoria unei persoane este să aibă grijă de caracterul său.

Reflecții și meditații

În continuare îți propunem să meditezi asupra următoarele citate:

• Ca să vezi cât de mare este un om, măsoară-i înălţimea idealurilor, adâncimea convingerilor, lărgimea vederilor şi lungimea răbdării.
• Dacă vrei să cunoşti caracterul cuiva, uită-te la felul în care-i tratează pe cei de la care nu poate câştiga nimic.
• Caracterul este ceea ce pierdem ori de câte ori sacrificăm un ideal înalt pe altarele popularităţii şi profitului.
• Caracterul unui om este ca şi gardul de scânduri: nu poate fi făcut să stea mai bine în picioare dacă-l dai cu vopsea.
• Caracterul este o invincibilă forţă lăuntrică.
• „Caracterul unui om nu se arată în momentele de confort, ci în cele de schimbări și controverse” (Martin Luther King)
• „Nu te plânge că ești strivit, dacă te-ai făcut vierme” (Immanuel Kant)

Desigur că această listă poate fi completată! Care este deviza vieții tale? Ce legătură are ea cu caracterul uman? Ce sens, semnificație găsești valoroasă pentru tine?

Surse bibliografice:

1. Jelescu P., Racu I., Bolboceanu A. Psihologia generală. Chişinău: Univers Pedagogic, 2007. 160 p.
2. Matthews Gerald, Deary Ian, Whiteman Martha. Psihologia personalității. Trăsături, cauze, consecințe. Iași: Polirom, 2012. 560 p.
3. Platonov C.C. Psihologia distractivă. Chișinău: Lumina, 1990. 261 p.
4. Popescu-Neveanu P., Zlate M., Creţu T. Psihologie: manual. Bucureşti: Ed. Didactică şi Pedagogică, 1995. 222 p.
5. Popescu-Neveanu Paul. Dicţionar de psihologie. Bucureşti: Albatros, 1978. 784 p.
6. Ștefaneț D., L. Bîtca, O. Raru ș.a. Adolescentul merge după soare. Ghid de dezvoltare personală. Chișinău: Ed. Totex-Lux, 2016. 380 p.
7. Немов Р.С.Психология: Учеб. для студ. высш. пед. учеб. заведений: Кн.1. М.: изд. ВЛАДОС, 2003. 688 с.
8. Столяренко Л.Д. Основы психологии. Ростов-на-Дону: Феникс, 1996. 736 c.
9. Шарма Робин. Супер-Жизнь! Мн.: ООО «Попурри», 2002. 304 с.

VA URMA