„Reziliența emoțională reprezintă temelia adaptabilității și agilității oamenilor” (Geetu Bharwaney)
CE ESTE REZILIENȚA
Cuvântul „rezilienţă” provine de la termenul latin „resilire”, care înseamnă „a ricoşa, a se întoarce”. În domeniul psihologiei termenul de reziliență este folosit pentru a defini capacitatea unei persoane de a se adapta rapid, prin învățare, și cu puțin stres unui eveniment tragic, unor probleme sau eșecuri.
Se consideră că reziliența cuprinde un ansamblu de competențe, aptitudini și abilități care ne permit să fim eficienți la locurile de muncă din zilele noastre. În opinia lui Geetu Bharwaney REZILIENȚA reprezintă „capacitatea de a ne alege în mod continuu trăirile, gândurile și acțiunile care ne ajută să obținem rezultate și să funcționăm la capacitate maximă la nivel personal, de echipă și organizațional.” [2, p.21]
Reziliența emoțională este capacitatea de a supraviețui unor situații tensionate și de a ne reveni după un eșec sau când ne confruntăm cu dificultăți.
Reziliența emoțională este o abilitate valoroasă de care depinde adaptarea persoanelor la noile schimbări, provocări, transformări.
Rezilienţa reprezintă o nouă cale de dezvoltare, prin care subiectul foloseşte relaţia pentru a-şi reconstrui o identitate. După Ș. Ionescu sunt 4 caracteristici esențiale care i-ar permite persoanei să-şi reconstruiască identitatea:
- să lase loc pentru inițiativa personală;
- să permită creativitatea;
- să permită schimbarea;
- să considere întotdeauna posibilă evoluția pozitivă a subiectului. [4, p. 64]
Atunci când aceste patru condiții sunt îndeplinite, relația educativă este în măsură să susţină persoana pe noile sale căi de evoluție.
REZILIENȚA ȘI LOCUL DE MUNCĂ
Totuși, fiind angajat în câmpul muncii, persoana se ciocnește atât de schimbări legate de viața personală (căsătorie, nașterea unui copil, plecarea la grădiniță, o nouă locuință etc.), cât și schimbări legate de progresul organizației (modernizări, avansări ș.a.). Omul este impus să se adapteze din mers la unele inovații, la modificările solicitate de noile timpuri.
În aceste condiții e important de înțeles că e nevoie de dezvoltat capacitatea de reziliență emoțională, inteligența emoțională, strategii antistres și strategii de susținere interpersonală/suport și ajutor reciproc la nivel de echipă.
Studiile în domeniul coachingului au demonstrat rolul esențial al rezilienței emoționale în ceea ce privește eficacitatea la locul de muncă. Există o legătură directă între nivelul înalt de reziliență emoțională și creșterea productivității și performanțelor la lucru.
Numeroase cercetări privind beneficiile rezilienței emoționale au arătat că:
- Persoanele înzestrare cu reziliență emoțională obțin cele mai bune rezultate.
- Persoanele înzestrate cu reziliență emoțională au un avantaj pe piața muncii.
- Organizațiile dotate cu reziliență emoțională au un avantaj competitiv din ce în ce mai mare.
COMPONENTELE REZILIENȚEI
Nu există un singur set acceptat de componente ale rezilienței, dar acest set de caracteristici și factori decisivi pot deveni un ghid util:
- Optimismul – cei care sunt optimiști tind să fie și mai rezistenți, deoarece sunt mai predispuși să rămână pozitivi în ceea ce privește viitorul chiar și atunci când se confruntă cu obstacole aparent insurmontabile.
- Umorul – oamenii care au un simț sănătos al umorului și sunt capabili să râdă de propria lor nenorocire sunt în avantaj atunci când vine vorba de a-și reveni.
- Confruntarea fricii – oamenii care sunt dispuși să părăsească zona de confort și să-și confrunte temerile sunt mai predispuși să-și depășească provocările și să crească ca persoană.
- Altruismul – cei mai rezistenți dintre noi apelează adesea pentru a-i ajuta pe ceilalți, atunci când au nevoie să-și micșoreze stresul și să își sporească autoeficacitatea.
- Suportul social – în mod surprinzător, sprijinul social este important atunci când vine vorba de rezistență; cei cu rețele puternice de sprijin social sunt mai bine echipați pentru a reveni după pierderi sau dezamăgiri.
- Busolă morală – persoanele cu o busolă morală puternică sau un set constant de credințe despre bine și rău au, în general, un timp mai ușor de revenire.
- Credința și spiritualitatea – oamenii își găsesc adesea credința utilă pentru a supraviețui provocărilor și a deveni de cealaltă parte a experienței mai puternici și mai înțelepți.
- Semnificație sau scop în viață – cei care simt că au un scop specific în viață sau găsesc o cantitate extraordinară de sens în viața lor sunt mai predispuși să se recupereze după eșec sau dezamăgire.
- A avea un model-rol – cei care au un model în minte pot extrage puterea din dorința lor de a imita această persoană, de a fi ca acea persoană.
- Antrenament – deși o parte a rezilienței individuale poate fi oarecum permanentă și neschimbabilă, există o oportunitate de îmbunătățire; este posibil să vă îmbunătățiți reziliența prin antrenament (Staroverky, 2012). [Apud 3]
În final, pentru a fi REZILIENT e nevoie:
- Să accepți schimbarea
- Să devii o persoană care învață constant
- Să preiai inițiativa
- Să-ți găsești propriul sens
- Schimbarea rapidă a abilităților
- Capacitatea de reflexivitate
- Cultivarea relațiilor
- Să acorzi atenție identității personale.
Concluzii. În condițiile de stres, când au loc schimbări așteptate sau neașteptate, capacitatea de a fi rezilient devine majoră. Persoana rezilientă este acea persoană care se poate reconecta la autenticitatea sa o dată cu depășirea fiecărei situații stresante și care își activează resursele proprii pentru adaptarea în modul cel mai eficient la traumă.
Serviciile noastre pot fi oferite și on-line. Contactați-ne pentru mai multe detalii.